Nasterea excelentei: Crezul

Omul este ceea ce crede.

Cousins povesteste cum l-a intalnit pe Casalas doar cu putin inainte ca marele violoncelist sa implineasca 90 de nai. Cousins spune ca era apropae dureros sa-l urmaresti pe batran cum isi incepea ziua. Slabiciunea sa si artrita il istoveau atat de tare, incat avea nevoie de ajutor pentru a se imbraca. Emfizemul de care suferea ii impiedica vizibil respiratia. Mergea tarasit cocosat, cu capul indreptat inainte. Mainile sale erau umflate, defetele anchilozate. Parea un om foarte batran, foarte obosit.

Chiar inainte sa manance, s0a indreptat catre pian, unul din multele intrumente muzicale pe care Casalas le stapanea cu maistrie. S-a asezat cu mare greutate pe banca din fata pianului. Parea sa faca un efort ingrozitor ca sa-si puna degetele anchilizate si umflate pe clapele pianului.

Apoi s-a intamplat ceva chiar miraculos. Casalas s-a schimbat dintr-o data in intregime in fata ochilor lui Cousins. A intrat intr-o stare plina de resurse si, facand acest lucru, fiziologia sa s-a schimbat in asa masura, incat a inceput sa se miste si sa cante, lasand sa se vada rezultatele atat asupra corpului lui cat si asupra pianului. Aceste rezultate nu ar fi fost posibile decat pentru un pianist flexibil, puternic si sanatos.

Asa cum spune Cousins: “Degetele i s-au desclestat incept si s-au indreptat catre clape, intocmai ca mugurii unei flori care se indreapta catre lumina soarelui. I s-a indreptat spatele. Parea sa respire mai usor.” Numai gandul de a canta la pian i-a schimbat total starea si astfel, si eficacitatea corpului.

“Intregul corp parea contopit in muzica”, scria Cousins. “Nu era rigid si contorsionat, ci suplu si gratios si complet eliberat din ghearele artritei.” Cand s-a ridicat de la pian, parea o cu totul alta persoana decat cea care sa asezat sa cante. Era mai drept si mai inalt, mergea fara sa tarsaie picioarel. S-a indreptat imediat catre masa cu micul dejun, a mancat pe saturate, apoi a plecat sa faca o plimbare pe plaja.

De obicei ne gandim la crezuri ca la niste convingeri sau doctrine si asta si sunt multe dintre ele. Dar in sensul cel mai elementar un crez este orice principiu calauzitor, orice dicton, credinta religioasa sau pasiune care poate conferi sens si directie vietii, Ne stau la dispozitie nenumarati stimuli. Crezurile sunt niste filtre organizate, prestabilite, pentru perceptiile noastre asupra lumii. Crezurile sunt ca niste comandanti ai creierului. Atunci cand credem cu congruenta ca ceva este adevarat, este ca si cand am da o comanda creierului nostru in legatura cu modul de a-si reprezenta ceea ce se intampla. Casalas credea in muzica si arta. Iata ce a dat frumusete, ordine si noblete vietii lui si iata ce facea inca minuni pentru el, zi dupa zi.

Deoarece credea in puterea transcendenta a artei lui, el a prins niste puteri ce sfideaza aproape capacitatea de intelegere. Crezurile lui il transformau zilnic dintr-un batran obosit intr-un geniu plin de vitalitate in sensul cel mai profund, il tineau in viata.

John Stuart Mill scria odata: ” Forta unei persoane cu un crez este egala cu forta a 99 de oameni care au doar interese”

Iata motivul exact pentru care crezurile deschid calea catre excelenta. Crezul trimite o comanda directa catre sistemul nervos. Atunci cand credeti ca un lucru este adevarat, chiar intrati in starea care face ca acel lucru sa fie adevarat. Manuite cu pricepere crezurile pot fi cele mai puternice forte care sa creeze binele in viata noastra.

Pe de alta parte crezurile care va limiteaza actgiunile si gandurile pot fi la fel de devastatoare pe cat de insufletitoare sunt crezurile pline de resurse. De-a lungul istoriei, religiile au insufletit milioane de oameni si le-au dat taria de a face lucruri de care ei nu se credeau in stare. Crezurile ne ajuta sa accesam cele mai pretioase resurse din adancul nostru, creeand si dirijandaceste resurse in spirjinul rezultatelor pe care ni le dorim.

Crezurile sunt busoloa si hartile care ne ghideaza catre telurile noastre si ne dau siguranta de a sti ca vom ajunge acolo. Fara crezuri sa abilitatea de a patrunde, oamenii pot fi total lipsiti de puteri. Sunt precum motocicleta fara motor sau fara ghidon. Cu crezuri calauzitoare puternice, ai puterea sa actionezi si sa creezi lumea in care vrei sa traiesti. Crezurile te ajuta sa vezi ce anume vrei si iti ofera energia de a obtine acele lucruri.

De fapt, in comportamentul uman nu exista forta conducatoare mai puternica decat crezul. In esenta, istoria omenirii este defaot istoria crzului uman. Oamenii care au schimbat istoria – fie Hristos, Mahomed, Copernic, Columb, Edison sau Einstein – au fost oamenii care ne-au schimbat crezurile. Pentru a ne schimba propiul comportament, trebuie sa incepem cu propiile noastre crezuri. Daca vrem sa modelam excelenta, trebuie sa invatam sa modelam crezurile celor care dobandesc excelenta.

Tot in acest context, s-au facut nenumarate studii in care o persoana aflata in tranasa hipnotica este atinsa cu un cub de ghiata care ii este reprezentat ca un metal incins. In locul atins apare invariabil o arsura. Ceea ce a contat nu a fost realitatea ci crezul – comunicarea neindoielnica directa catre sistemul nervos. Creierul face pur si simplu ce i se spune sa faca.

Crezul nu este nimic altceva decat o stare, o reprezentare interioara care guverneaza comportamentul. Daca tu crezi in succes, vei primi puteri sa-l dobandesti. Daca tu crezi in esec, acele mesaje vor tinde sa te determine sa traiesti si acea experienta. Ambele tipuri de crezuri au mare putere. Problema este ce fel de crezuri este cel mai bine sa avem si cum sa le dezvoltam.

Nasterea excelentei incepe cu momentul in care constientizam ca crezurile noastre sunt o optiune. De obicei nu gandim asa, dar crezul poate fi o alegere constienta. Iti poti alege crezuri care sa te limiteze sau crezuri care sa te sprijine. Trucul este sa alegi crezurile care sa te conduca spre succesi si catre rezultatele pe care le doresti si sa te lepezi de cele care te trag inapoi.

Crezurile pot da drumul fluxului de idei sau il pot opri.

Tineti minte: orice experienta umana, orice ai spus, auzit, simtit, mirosit sau gustat vreodata este pus la pastrare in creierul tau. Atunci cand spui cu congruenta ca nu poti sa-ti amintesti ceva, ai dreptate. Atunci cand iti spui cu congurneta ca poti, ii dai un ordin sistemului tau nervos. Asta deschide caile catre acea parte din creierul tau care, potential, este capabila sa furnizeze raspunsurile de care ai nevoie.

Extras din : Putere Nemarginita de Tony Robbins

comments

Leave a Comment