Si acum ce urmează? Cautam adevărul? Pare-mi-se că ne interesează prea mult finalul in loc să fim prezenți la acțiune? Insă finalul e scris deja. Se vinde adevăr pe bandă rulantă, insă care-i prețul adevărului?

Am văzut partea pozitivă cât și partea negativă. Am văzut cum se destramă relații, cum altele se întăresc iar altele care acum se creează. Un imperiu trebuie să pice pentru ca altul să se ridice.Totul este relativ și fiecare deține o bucățică de adevăr. În rest e numai ceață. (Fix pix teoria realativitatii a lui Einsetein. ;glumesc desigur, e exact asa).

E ca atunci când ești la teatru, te-ai așezat comod în scaunul tău și urmărești piesa cu un ochi în telefon și unul pe scenă. La un moment dat de după cortină intră un fum alb care care încet, încet umple scena. Si durează și durează și durează, dar actorii joacă în continuare. Dacă stai în față s-ar putea să vezi mai bine ce se petrece, însă tot nu poți percepe în totalitate. Nu poți vedea toate detaliile, pentru că poziția ta în sala te limitează. Cei din spate văd și mai prost, pot doar să ghicească.Actorii își continuă șcenariul. A trecut timp mult și fumul nu se mai oprește, iar luminile de pe scenă creează acum iluzii. Însă cei din față nu știu asta cu atât mai puțin cei din spate. Ce e mai amuzant, că în sala se jocă un fel de telefonul fără fir. Îți dați seama acum ce știe defapt cel din spate că se întâmplă pe scenă? Fumul persistă. Unii încep să își piardă răbdarea.Sceneta contiuă și o voce se aude din difuzoare anunțând că ușile au fost închise până la terminarea spectacolului.Știe cinvea ce se întâmplă defapt? E adevărat că au trecut tancuri pe scenă? Au fost soldați sau teroriști? Oare vor să ne omoare pe toți? De ce plânge tanti din rândul patru, oare știe ceva ce noi nu știm? Să intrăm pe scenă să vedem sau să încercăm să spagem ușile să ieșim? Sunt doar câteva din întrebările din sala. Ipoteze ciruclă o gramadă.Tanti din rândul patru nu e singura care plânge acum, ce-i din spate au început să se panicheze și mai tare iar un psiholog, culmea, s-a luat la ceartă cu un Slujitor al Domnului. Câțiva tineri fac mișto de un bătrânel, un fost medic militar, care susține sus și tare că fumul ăsta…fumul ăsta l-a mai văzut el undeva, în al doilea război mondial. – Suntem ca și morți cu toții! A zis-o cu voce tare fara se ezite. Ce-i din jur l-au auzit.După atâta isterie, ies în față patru actori. Au început să discute despre fum și despre toată situația creeată despre cum să îl oprească și cine să o facă. Au ajuns să se certe.Trei dintre ei se bat acum pe microfon și pe discursuri care mai de care, cerându-va imperativ să vă linștiți și să îi lăsăți pe ei să fie eroii care vă salvează. Trei vor să oprescă fumul în timp ce celălat încearcă să se facă auzit și strigă cât poate de tare adresându-se mulțimii cât de bine e că e fum, că lui oricum nu-i ies scenetele prea bine și mereu colegii râdeau și îl batjocoreau după spectacol. – Sa fie fum! Și râde de ceilalați trei în încercarea lor de a câștiga tilul de erou al serii.Timpul trece. Situația e tensionată.

Ce se întâmplă de fapt? E vineri seara. E ora 8 și mai sunt două ore până se termină spectacolul. Ești de la 5 acolo. Ti-ai luat biletul de pe net ca toți ceilalți pentru că era un spectacol in trending…merge lumea hai și eu. Puțini sunt aceia care s-au interesat de genul spectacolului, de povestea lui, cine sunt actorii, cât durează și aproape nici unul măcar nu a citit termenii și condițiile în momentul în care a bifat acea amărâtă de căsută urmată imediat de butonul mare și roșu pe care scria “CUMPĂRĂ!”.Nu e un specatacol ca oricare altul. Te-ai grăbit ca de ficare data și nu știi ce ai cumparat acum defapt. Insă era scris clar genul spectacolului, si tilu mare “Adevar sau libertate”. N-ai citit descrierea unde mai jos scria și faptul că spectacolul se joacă cu porțile închise și se poate prelungi în caz că … erai pe fugă.De fapt mașinăria respectivă a început să bage fum pe scenă de fiecare dată când cineva vorbea, stătea pe telefon s-au trimitea mesaje. Nimeni n-a observat asta.Tehnologie nouă. Americană.Avem o șcenă cu 4 actori care promit libertatea dacă se face puțină liniște in sală si sunt lăsati să isi termine povestea. Ești nesigur, vrei sa stii ce se intamplă la fel ca ceilalti. O sală intreagă care caută adevărul și libertatea.Când se oprește fumul? Cum se termină povestea asta? Când ieșim afară?Când se face liniște. Când încetezi să mai bagi fum pe șcenă. Când te oprești din a fi actor dacă nu ești pe șcenă. Când renunti să fi povestitor dacă nu ști care-i povestea. Când asculti și parera celor doi din sală care s-au informat unde au venit. Când ești 100% acolo și alegi să fi spectactor pentru că asta ai plătit. Si desigur când ii lași pe actori sa iși termine povestea. Mai este putin și se termina, insa acum e momentul lor. Lasa-i sa termine povestea de spus.Trebuie să facem doar puțină liniște ca ceața să pice și adevărul să iasă la iveală. Apoi vom fi liberi iar.

Si imi rămâne o intrebare, oare pretul adevărului e propia libertate?

Comments to: Libertatea, o iluzie.

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Attach images - Only PNG, JPG, JPEG and GIF are supported.

Login

Welcome to Typer

Brief and amiable onboarding is the first thing a new user sees in the theme.
Join Typer
Registration is closed.