La mijloc de drum

Afara urla cainii, parca se cearta
Si fac galacie la fiecare poarta
Luna-i plina sus pe cer
Iar lumea toata in ceata, invaluita-i in mister.

Stiu si ei ce se intampla, ce urmeaza,
Stie si ea luna, cea care ne vegheaza
Numai noi dormim, sub cerul plin de stele
Apasati de oboseala si durere

Dormim mereu in suflet cu speranta,
Ca intr-o zi vine cineva
Si ca printr-o minune,
Va inclina aceea balanta.

Si uitam ca noi suntem aceea
care si-au uitat de mult ideea
Am uitat sa mai visam
Si-acum dormim doar ca sa rezistam.

V-ati predat la alti puterea
Ce v-a fost incredintata
Si acum stati fara speranta
Si va uitati la drumul ce se inalta

Si multi vad podul si parca vor sa treaca
Si stiu ca dincolo-i mai bine,
Dar oboseala ii invinge…
Si atunci mai bine asteapta

Si sunt unii care trec cu vitejie
Inving friguri, valuri, vijelie
Merg n-ainte cu curaj
Si trec, mai departe de orice miraj.

Podu-i lung nu-i pentru oricine
Dar cand treci si ajungi dincolo
Ti se umple inimia de veselie.

Dar tu om, esti inzestrat cu toate
Foloseste-ti cunostina si vezi mai departe
Nu mai sta in nepasare si tot astepta
Trezeste-te, treci podul si balanta vei inclina.

Tu, esti cel care conteaza
Nu lasa sa te cuprinda somnul
Ridicate si lupta
Dar nu uita un luru: viseaza!

– La mijloc de drum – D.B. 2016 –

comments

Leave a Comment