Frumusetea va salva lumea

Noi purtam in maini Arta si, increzatori in sine, ne credem stapanii ei, o dirijam cu indrazneala, o innnoim, o inovam, o actualizam, o manifestam, o vindem pentru bani, ii distram pe cei de sus, o folosim fie ca divertisment – pana la cantecele de estrada si din barurile de noapte, fie cu un calus sau cu o maciuca, depinde de ce-ti pica – pentru nevoi politice trecatoare, pentru scopuri sociale inguste.

Dar arta nu este intinata de sfortarile noastre, nu-si pierde natura sa adevarata si, de fiecare data, la fiecare intrebuintare, ne ofera o parte din lumina ei interioara misteriaosa […]. Cu toate acestea, irationalitatea artei, transformarile sale uimitoare, dezvaluirile neasteptate, impactul coplesitor asupra fiintei umane sunt mult prea pline de magie pentru a fi epuizate de viziunea artistului asupra lumii, de conceptia lui sau de activatea nevrednicelor sale degete. Prin arta, uneori sunt trimise slabe si scurte revelatii, imposibil de produs pe care rationala. Ca oglinjoara din poveste: te uiti in ea si nu pe tine te vezi, ci vezi pentru o clipa Inaccesibilul, unde nimeni nu poate sa ajunga, nici sa zboare. Si doar sufletul iti ofteaza […] .

Dostoievski afirma candva enigmatic: “Frumusetea va salva lumea”. Ce declaratie este acestea?Pare a fi o simpla formulare. Cum ar fi posibil asa ceva? S-a intamplat vreodata, in istoria insetata de sange, sa fi salvat frumusetea pe cineva de la ceva? Ca a innobilat, ca a inaltat -da, dar pe cine a salvat? Cu toate acestea, exista o particularitate a starii artistice: certitudinea ca adevarata opera de arta este incontestabila si poate supune chiar si o inima potrivnica. Un discurs politc, un articol declarativ, un program social, un sistem filozofic, aparent se potr construi lejer, echilibrat si cu greseli, si cu minciuni; iar ce este ascuns si distorsionat nu se vede imediat. Dar o opera de arta cuprinde propria estimare in ea insasi: conceptiile prea elaborate sau exagerate nu suporta a fi portretizate in imagini: se destrama si unele, si altele, se dovedesc bolnavicioare, palide, neconvingatoare.

O opera de arta care colecteaza adevarul si care ni-l prezinta intr-o forma vie ne invaluie, ne obliga, si nu va exista nimeni, niciodata, chiar si peste un secol, care s-o respinga. In acest caz, remarca lui Dostoievski, “Frumusetea va salva lumea”, sa nu fi fost o fraza oarecare, ci o profetie? La urma urmei, lui i-a fost dat sa vada multe, fiind un om incredibil de iluminat.

Si atunci, arta, literatura, pot fi cu adevarat capabile sa ajute lumea de azi?

comments

Leave a Comment