Cum putem defapt sa schimbam lumea ?

5a2f8e07a07d56c25cdec68e4b481e5d

 

Cum se produce o schimbare reala?

O misiune specifica cred ca va aduce toate aceste schimbari.

Magicul element iluzoriu, care lipseste in acest moment, probabil nici nu ai constentizat ca a plecat.

E acel sentiment pe care il ai cand esti acolo, la un festival de muzica, la o tabara de vara, la o reuniune de famile sau niste nopti albe petrecute cu prietenii. Dar acestea sunt de moment si trecatoare, e ceva prea bun parca ca sa se intample tot timpul si ceva, “ceva”, in momentul acesta face ca acestea sa nu se poata intampla mai tot timpul.

Practic, ne lipseste comunitatea.

Gandeste-te la cele mai bune momente din viata ta, au fost petrecute de unul singur ?

Suntem indoctrinati, suntem invatati, ca trebuie sa vanam un job foarte bine platit ca sa ne putem cumpara casa noastra, cu mobila noastra in ea, cu hainele noastre, cu amprenta noastra. Iar cand ajungem sa avem toate acestea, ne trantim in pat si adormim in gand cu dorinta de a fi cu altii. Adormim cu gandul la momentele placute petrecute impreuna cu prietenii sau cu niste straini cu care am ras bine si am ajuns sa povestim ore in sir fara sa ne dam seama cum trece timpul de parca eram prieteni de mult timp, de parca nu ne-am vazut de-o viata.

Epoca Separarii

Traim ceea ce Eisenstein ii spune “Epoca separarii” . O epoca a usilor incuiate, garduri inalte si jaluzele trase. Pentru ce? Pentru a pastra intimitatea noastra? Petru a proteja lucrurile pe care le pretuim atat de mult? Te intreb acum ceva: ce pretuiesti mai mult, bunurile tale sau relatiile tale? La care dintre acestea vei renunta mai devreme sau mai tarziu? Atunci de ce in continuare toata lumea ia in mod continuu decizia opusa?

Foamea noastra dupa comunitate, despre care Eisenstein vorbeste …. Toata meditatia, gandurile pozitive si succesul nu poate lua locul comunitatii. Stim ca suntem infometati de ceva, dar suntem invatati ca, acel ceva este sexul, banii, puterea sau lucruri mai substantiale cum ar fi libertatea, arta de a avea propria familie perfecta. Un indiciu puternic primim atunci cand avem o familie iar aceasta este singura care ne apropie de satisfacere.

Daca e sa privim mai adanc spre partea negativa, in cultura noastra, noi credem in mod fals ca avem deja creata o comunitate. Internetul, facebook-ul, email-ul, zboruri rapide oriunde in lume, telefonul, posibilitatea de a vorbi cu orcine din orice punct al lumii ne face sa credem ca suntem mai conectati ca oricand. Cu siguranta asta e un lucru bun pentru distante asa mari, dar adevaratele conexiuni si relatii cu oameni se fac la o lungime de brat. Nic un video chat de inalta calitate nu va putea vreodata simula sau oferi magia de a fi fizic langa alta persoana.

Suntem conectati in izolarea noastra privind ecranele intrebadu-ne de ce nu au un puls.

Un element integrat al acestei comunitati este intimitatea, de care, ca om, avem nevoie de ea precum apa si mancarea. Cu toatea acestea, intimitatea este un subiect aproape tabu in societatea noastra. Ceva rezervat pentru familie, prieteni apropiati sau iubiti.

“Lucrurile de care avea cea mai mare nevoie sunt acelea care ne este cel mai frica. Aventura, intimitatea si o comunicare autentica sunt lucruri dupa care alegram cu adevarat dar ne-am obisnuit ochii cu topicuri si subiecte confortabile. Nu suntem prea confortabili cu intimitatea si conexiunile, care sunt dintre cele mai nevoi nesatisfacute in aceste zile. Sa fi cu adevarat observat si auzit, sa fi cu adevarat recunoscut, este o nevoie umana profunda. …. ”

De ce este “comunitatea” marea schimbare de care avem nevoie ?

Cauzele acestor doua, atat foametea in lume cat si disrugerea ecologica sunt acelasi : Conceptual, cunoastem ca se intampla asta, dar ne simtim separati, scosi in afara aceste probleme. Un alt mod de a exemplifica asta ar putea fi pur si simplu faptul ca nu prea ne gandim la copii care mor de foame in Africa, nu ne gandim la Planeta noastra pe care vor traii urmasii nostri. Nu te simti implicat personal in aceste calamitati. Si la prima vedere pare complet logic : ” Eu nu sunt ei, nu sunt in mediul meu, sunt departe de mine” dar :

” In tribul meu daca mergeai la Vraci cu un copil bolnav, nu ai fi spus niciodata, eu sunt sanatos, dar copilul meu e bolnav ci ai fi spus “Familia mea este bolnava”. Sau daca era un vecin spuneai “Tribul nostru este bolnav”.  Fara nici o indoiala in societatea de azi ar suna foarte absurd si de necocenput sa spui : ” Sunt sanatos, dar padurea este bolnava”. Sa crezi ca esti sanatos atunci cand unul din membrii familiei tale este bolnav sau un vecin de-al tau sau apa sau prin absurd planeta este bolnava, este ca si cum ai spune “Am o boala de ficat, fatala dar in rest eu sunt bine sanatos, e doar ficatul meu.”

Sentimentul nostru de sine trebuie sa fie extins pentru a-i include nu numai pe cei din jurul nostru ci o intreaga lume. Asadar, daca nu avem un sentiment de comunitate, de responsabilitate fata de alte persoane, chiar in cadrul comunitatii noastre “locale”, cum putem sa avem acesta pentru o lume intreaga pe care nu o cunoastem? Cum putem sa ajungem sa ne simtim cu totii intr-o mare comunitate, pe acesta planeta?

In aceasi lumina,  nu putem sa iubim pe altii, pana nu invatam sa ne iubim pe noi. Cum ai putea sa te concetrezi si sa te focusezi pe aceasta problema de a ajuta intreaga lume cand defapt conditiile tale nu sunt indeplinite? Ne consideram a fi norocosi ca traim in tari de “prima clasa”, traind o viata excesiva, dar intr-un fel sau altul, suntem mai pierduti decat cei care traiesc in saracie, deoarece cel putin ei au o comunitate!

~ Idei preluate de pe  highexistence.com ~

comments

Leave a Comment